Pagini

duminică, 15 septembrie 2013

Cresterea pastravilor in sistem superintensiv




Cresterea pastravilor in sistem superintensiv

Student : Romanescu Cristian
Prof. indrumator : Paula Posan


Cuprins:

3. Scurt istoric al pisciculturii
5. Salmonicultura. Inceputuri si evolutie
8. Sisteme superintensive
10. Sisteme Flow-trough
12. Sisteme recirculante


SCURT ISTORIC AL PISCICULTURII


În zorii civilizaţiei umane, pe lîngă vânătoare, una din cele mai vechi îndeletniciri a fost pescuitul. Oamenii au aplicat, în prinderea peştilor marini şi de apă dulce, cele mai diversificate
metode, în funcţie de cultura epocilor şi de zonele geografice, trecând de la pescuitul cu mâna, la
utilizarea coşurilor, capcanelor de tot felul, a harpoanelor şi a plaselor de pescuit. Dintre eceste tehnici străvechi, unele mai sunt folosite şi astăzi de anumite popoare. Din aceste metode primitive s-au format, de-a lungul mileniilor de evoluţie umană, tehnicile efeciente de pescuit de astăzi:
descoperirea bancurilor de peşti cu ajutorul sonarelor, procedee electrice de capturare, sisteme de
capcane eficiente de îndiguirea râurilor, tehnici de pescuit cu plase de mari adâncimi.

Piscicultura, ca activitate de creştere a peştelui, efectuată conştient şi planificat, se deosebeşte de pescuit prin formarea unor condiţii care satisfac pretenţiile alimentare ale oamenilor,
condiţii în care anumite specii de peşti să se simtă bine, să crească, să se înmulţească, pentru ca în ultimă instanţă să se obţină produse comestibile (carne de peşte, icre etc.).

Piscicultorii trebuie să dispună de cunoştinţe adecvate, în vederea obţinerii unei producţii piscicole eficiente şi de calitate. În acest sens, se poate vorbi de o activitate piscicolă conştientă
întâlnită pentru prima oară în scrierile vechilor imperii roman şi chinez, astfel că piscicultura poate avea sursa de pornire în cele două centre de cultură.

În vechiul Imperiu Roman, peştii capturaţi în exces din
apele bogate în peşte, erau păstraţi vii până în momentul
consumării şi s-a observat că existau anumite specii care s-au
acomodat bine la condiţiile de păstrare în bazine mari (piscine),
fiind capabili de reproducere şi creştere (fig 1).

În Imperiul Chinez, datorită densităţii mari a populaţiei
şi ca urmare, nevoia tot mai mare de hrană, a fost posibilă
apariţia crescătorilor de peşte încă din anii 2000 î.c. Fan Li,
scrie în anul 473 î.c., primul „Tratat de piscicultură” din lume.
Chinezii introduceau în heleştee pentru îngrăşat, peştii prinşi din cursurile naturale de apă.

În Europa, originea pisciculturii datează din Epoca Romană şi este în strânsă legătură cu propagarea creştinismului, în scopul respectării preceptelor religioase privind regimul alimentar.
Comunităţiile monahale au avut un rol important în dezvoltarea pisciculturii.


SALMONICULTURA. ÎNCEPUTURI, EVOLUŢIE, ORIENTĂRI.



Salmonicultura este acea ramură a pisciculturii care se ocupă cu exploatarea păstrăvilor şi a altor specii de peşti din familia Salmonidae, dar şi a altor specii de peşti iubitoare de apă rece şi curată (Bud. 2007).

Salmonicultura este a doua ramură ca importanţă a pisciculturii şi ea cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă atât la noi în ţară, cât şi în majoritatea ţărilor lumii care beneficiază de condiţii
corespunzătoare pentru creşterea şi dezvoltarea lor.

Familia Salmonidelor, căreia îi aparţin cele mai valoroase specii de peşti din apele reci, este una din cele mai vechi familii. Strămoşii salmonidelor de astăzi nu se deosebesc prea mult de
speciile care trăiau acum circa 100-200 milioane de ani. Fosilele
găsite recent, ce provin din Terţiar, cu o vârstă estimată la 30-50
milioane de ani, aparţinând Protosalmonidelor, reprezintă
strămoşii salmonidelor de astăzi .
Unele din speciile pe care le întâlnim astăzi, au apărut cu
cel puţin 10-20 milioane de ani în urmă şi majoritatea lor au
rămas pe o scară evolutivă primitivă. Astăzi, în condiţiile
naturale, găsim salmonide în numeroase pârâuri şi lacuri ale
emisferei nordice.

Creşterea artificială a păstrăvului este de dată mai recentă. Invenţia călugărului Don Pinchon, care se pare că a incubat artificial în secolul XIV-lea într-o cutie, icre de păstrăv, nu a
câştigat adepţi.

În anul 1854, profesorul J.V. Coste înfiinţează la Huningue (Alsacia), prima staţiune de creştere artificială a păstrăvului.

Primele păstrăvării din ţara noastră au luat fiinţă la începutul secolului 20. Ele au avut drept scop producerea puietului necesar repopulării apelor de munte. Printre cele mai vechi păstrăvării de la noi se numără cele din Bucovina şi Moldova: Valea Putnei (1890), Barnar şi Tarcău (1902)- sau
din Transilvania: Gudea, Finiş (1928).

Constructiv, păstrăvăriile nu au evoluat foarte mult, principiul fiind în general acelaşi:
captarea unei surse corespunzătoare de apă, aceasta transvazează bazinele, după care este evacuată.
Totuşi, de-a lungul secolului 20 au fost aduse unele îmbunătăţiri ce vizau în special uşurarea
procesului tehnologic şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu pentru materialul biologic. Astfel
bazinele, care la început erau din pământ, au fost betonate. Astăzi puţine păstrăvării mai au în dotare bazine din pământ şi în general, în asemenea amenajări nu se urmăreşte neapărat obţinerea unor producţii ridicate ci mai mult creşterea potenţialului turistic, aşa cum este cazul păstrăvăriilor
Câmpul Cetăţii (Mureş) şi Lepşa-Vrancea (fig 1).




Au fost aduse îmbunătăţiri de asemenea sistemelor de aerare a apei, pornind de la clasicul 15ystem – tip consolă, continuând cu sistemele tip – fructieră şi aeratoarele acţionate electric iar astăzi
s-a ajuns la utilizarea oxigenului lichid şi a difuzoarelor de aer sub presiune.

Procesul evolutiv al amenajărilor salmonicole continuă şi astăzi, iar direcţiile importante pe
care se merge, vizează toate aspectele menţionate anterior: modernizarea păstrăvăriilor din punct de
vedere 15ystem15e15al15, îmbunătăţirea condiţiilor de mediu pentru materialul de cultură, ameliorarea
speciilor, aspecte privind alimentaţia, controlul bolilor şi nu în ultimul rând probleme legate de
managementul fermelor, marketing, ecologie şi protecţie a mediului.


SISTEME SUPERINTENSIVE


Aceste sisteme de creştere – 15ystem15e noi pentru ţara noastră – sunt destinate obţinerii unor producţii de peste 200 kg peşte / m3 apă, creşterea şi dezvoltarea materialului biologic de cultură
relizându-se în condiţii de mediu strict controlate şi la densităţi foarte mari.


Principiul sistemelor superintensive este acela de a valorifica cât mai bine potenţialulbiologic al unei specii, pentru a se obţine o producţie maximă de peşte / m3 apă (Boaru, 2005).
Un număr redus de personal angajat poate asigura buna funcţionare a unei asemenea ferme.
Există situaţii în care numai 2 angajaţi sunt suficienţi pentru a opera într-o asemenea exploataţie
care poate să producă peste 200 tone de peşte annual.

Apariţia acestor sisteme de creştere a peştelui se datorează mai multor factori de natură
socială, economică, ecologică, biologică, climaterică etc., iar aceasta se explică astfel:
  • explozia demografică, creşterea numărului populaţiei umane la nivel mondial a condus la o criză a produselor alimentare (astăzi, peste o treime din populaţia Terrei trăieşte în condiţii de subnutriţie), fapt ce a condus la o cerere mai mare de produse alimentare, 15ystem15e15 peşte;
  • rezervele de apă dulce de pe Terra sunt limitate (doar 3% din totalul volumului de apă existent, iar din acest 3%, mai bine de jumătate este reprezentat de calotele glaciare) astfel că au fost impuse de către autorităţi, în multe zone, măsuri de resticţionare a consumului de apă, determinând transformarea sistemelor de creştere extensive sau semiintensive, în sisteme intensive şi supraintensive care utilizează în desfăşurarea proceselor tehnologice cantităţi reduse de apă;
  • capturile de peşte oceanic şi marin sunt din ce în ce mai reduse din cauza managementului deficitar în ceea ce priveşte resursele naturale ale mărilor şi oceanelor şi gestionarea acestora. Se impune astfel găsirea unor soluţii viabile, prin care să fie suplinită cererea de peşte pe piaţă în condiţiile în care capturile sunt tot mai scăzute, iar soluţia de viitor pare a fi implementarea sistemelor de creştere superintensive
  • poluarea apelor naturale continentale şi oceanice cu substanţe de natură diferită (petroliere, detergenţi, radioactive, metale grele, pesticide etc.) a condus la o creştere a incidenţei bolilor la peşti, fapt ce 15ystem15e15a regulilor de biosecuritate alimentară. Sistemele superintensive, prin monitorizare permanentă a parametrilor mediului de cultură, oferă produse sigure din punct de vedere alimentar şi 15ystem15e
  • pe de altă parte, societatea se emancipeză, citeşte şi învaţă că produsele din peşte şi peştele în general, sunt alimente sănătoase, astfel că cererea de peşte este din ce în ce mai mare, în 15ystem15e15al altor alimente de origine animală (carne de porc, vită etc.)
  • asigurarea unor producţii constante pe tot parcursul anului se poate face doar însistemele superintensive, eliminându-se astfel caracterul sezonier al producţiilor piscicole din fermele clasice (exemplu – crapul şi alte specii de ciprinide, precum şi peştii răpitori de consum, se recoltează doar toamna; pescuitul 15ystem15e şi oceanic se desfăşoară doar în anumite perioade ale anului din cauza prohibiţiei în perioadele de reproducere sau migarţie a diferitelor specii de peşte). Se elimină totodată în acest mod, cheltuielile cu stocarea, păstrarea şi depozitarea producţiilor şi capturilor, în vederea
livrării treptate pe tot parcursul anului (Cocan, 2006).
Creşterea peştilor în 15ystem – superintensiv se poate face în două moduri:
1. sisteme „flow – through”
2. sisteme recirculante


SISTEME FLOW-TROUGH

Principiul de funcţionare a acestor sisteme de creştere se bazează pe trecerea apei o singură dată prin bazine. În general se utilizeză sursele de apă geo-termale sau apa caldă provenită de la termocentrale (apă care se pierde în general, fără a fi refolosită) (fig.2).





Bazinele utilizate în cadrul sistemelor flowthrough
pot fi confecţionate din beton, metal, fibră de
sticlă, polipropilenă sau simple prelate susţinute de un
cadru metalic iar amplasamentul acestora se poate face
în hale de producţie, în şoproane acoperite sau chiar în
aer liber.

Utilizând în general apă caldă, speciile ce vor fi
crescute în astfel de sisteme vor fi desigur specii cu
afinitate la temperaturi ridicate, cum sunt somnul african, somnul de canal sau tilapia, dar prin amestecul apei geo-termale cu o altă sursă de apă rece, sistemul poate fi folosit şi în fermele
ciprinicole în sezoanele reci (toamnă-primăvară), eliminînd astfel perioada rece în care crapul nu consumă furaje şi implicit nu creşte sau la incubaţia icrelor de ciprinide şi în bazinele de
predezvoltare a puietului, mărind astfel perioada corespunzătoare primei veri.

În salmonicultură, aceste sisteme sunt mai puţin utilizate, dar există cazuri în care sunt folosite iar producţiile sunt pe măsură, aşa cum sunt păstrăvăriile din zona mediteraniană (Italia,
Grecia, Spania, Croaţia), unde variaţiile de temperatură ale apelor montane pe parcursul unui an
calendaristic sunt nesemnificative (12-16oC), iar sistemele funcţionează cu succes.

Avantajele utilizării unor astfel de sisteme se referă la producţiile mari obţinute pe suprafaţă
de volum şi timp, dar prezintă dezavantajul utilizării unor volume mari de apă.

De asemenea, este imperios necesar ca pentru obţinerea rezultatelor preconizate, furajarea materialului de cultură să se facă doar cu furaje granulate, echilibrate din punct de vedere al
nivelului de proteine, carbohidranţi, lipide, vitamine, minerale etc.şi după un program de furajare bine pus la punct.
SISTEMUL RECIRCULANT


Tendinţa actuală a pisciculturii din ţările UE şi SUA este de mărire a ponderii producţiei de peşte obţinut în sisteme superintensive şi în special în sisteme cu apă recirculată.

Aceste sisteme de creştere câştigă în ultima vreme din ce în ce mai mult teren datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă:

  • posibilitatea amplasării unor astfel de sisteme în zone lipsite de un curs permanent de apă
  • prin recirculare se conservă resursele de apă
  • există un control strict asupra mediului de creştere, astfel că se menţin condiţii optime de crştere pe tot parcursul anului
  • există posibilitatea obţinerii în flux continuu, pe tot parcursul anului, de produse proaspete
  • inventarul piscicol se poate face cu o mai mare acurateţe decât în heleşteie, pe tot parcursul ciclului de producţie
  • amplasamentul acestor ferme se poate face în apropierea locului de desfacere a producţiei, fiind eliminate cheltuielile cu transportul.

Deşi există numeroase avantaje, aceste sisteme se dezvoltă cu greutate, în principal, din cauza nivelului ridicat al investiţiilor iniţiale, a tehnologiei avansate care trebuie însuşită şi a consumului relativ ridicat de energie de pe parcursul exploatării sistemului. Prin găsirea unor soluţii de depăşire a acestor impedimente, rezultatele de producţie pot fi spectaculoase, iar amortizarea investiţiilor se poate face într-un interval foarte scurt de timp.

Făcând o paralelă între sistemul de creştere a peştilor în heleşteie şi sistemele cu apă recirculantă, se poate vedea diferenţa foarte mare în ceea ce priveşte producţia. Astfel, dacă în heleşteie, în cele mai fericite cazuri, se poate obţine o producţie de 0,2 kg peşte/m2 , în bazinele sistemelor recirculante se pot obţine chiar peste 200 kg peşte/m3, deci de cca. 1000 de ori mai mult.

Un sistem recirculant trebuie să cuprindă pe lîngă bazinele de creştere a peştelui, mai multe instalaţii care să permită asigurarea condiţiilor de mediu corespunzătoare cerinţelor biologice ale speciei de cultură. Acestea trebuie să menţină un mediu de creştere excelent din punct de vedere
calitativ, asigurând în acelaşi timp hrană adecvată pentru creşterea optimă (fig.3).



Menţinerea unei bune calităţi a apei este de primă importanţă pentru sistemele recirculante.
Apa cu o calitate slabă nu duce neapărat la moartea speciei de cultură, ci la reducerea ritmului de creştere al acesteia, cauzând stres şi mărirea incidenţei bolilor. Astfel, prin intermediul instalaţiilor din sistem, trebuie monitorizaţi şi menţinuţi în parametrii optimi pentru specia de cultură, următorii factori: oxigenul solvit, amoniacul, nitriţii, nitraţi, bioxidul de carbon, pH-ul, suspensiile solide etc.
Peştii elimină în mediul de cultură bioxid de carbon, amoniac şi materii fecale. Componentele sistemului trebuie să elimine aceste elemente şi să prevină efectele nocive ale acetora.

Astfel, pentru menţinerea unei ape de calitate corespunzătoare, trebuie ca aceasta să fie evacuată continuu din bazinul de creştere şi să sufere procese de filtrare, biofiltrare, oxigenare, sterilizare, urmând ca apoi să fie repompată în bazin.

Orice eroare de proiectare sau de funcţionare a unei componente a sistemului poate avea rezultate catastrofale în rândul populaţiei piscicole din bazine şi implicit în buzunarele investitorilor. Riscurile se reduc însă foarte mult atunci când proiectul este făcut pe bază de calcule riguroase de către specialişti, iar instalaţiile sunt judicios alese (fig.4).


BIBLIOGRAFIE:

1.CREŞTEREA PĂSTRĂVULUI CURCUBEU ÎN SISTEM RECIRCULANT ŞI CONDIŢIICONTROLATE DE MEDIU – Daniel Ioan COCAN        Dati click
aici:http://www.editura.bioflux.com.ro/docs/cocan.pdf

2.www.Wikipedia.org


4. www.Recolta.eu

Aici este un studiu despre pastravarie unde a fost postat.Dati click aici:
http://www.scrigroup.com/diverse/pescuit/CERCETARE-PROPRIE-PRIVIND-TEHN24922.php






                     Schitare pastravarie

Draga prietene, cititorule, presupunând ca articolul din numarul precedent al revistei te-a pus pe gânduri si pe fapte, îti propun ca în continuare sa stabilim pasii pe care trebuie sa îi parcurgi, pornind de la alegerea terenului, pozitionarea pastravariei, pâna la construirea propriu-zisa a fermei si popularea acesteia. Amplasarea pastravariei  Suprafata, locatie si vecini. Alegerea unui teren cu o suprafata de 1200 m2 îti permite sa construiesti o pastravarie, în care vei putea produce 10-12 tone de pastrav.Daca ferma este situata la doar doi km de drumul judetean, iar distanta dintre drumul judetean si pastravarie se parcurge pe drum comunal, cu perspectiva ca acesta sa fie asfaltat, putem vorbi de o pozitionare buna.Este bine ca în amonte de locul în care ti-ai propus sa construiesti pastravaria sa nu existe localitati, astfel încât sa ai garantia ca apa nu va fi poluata. În cazul în care în apropiere exista stâne, este indicat sa îi sfatuiesti pe proprietarii acestora si pe ciobani sa fie precauti atunci când folosesc solutii pentru îmbaierea oilor, astfel încât acestea sa nu ajunga în râu.Distanta mica fata de localitati urbane îti va da posibilitatea sa gasesti piata de desfacere în orase,fara cheltuieli mari de transport, precum si de a avea clienti chiar la poarta pastravariei. Asigurarea sursei de apa. O configuratie buna a terenului, precum si o panta a râului de doi, pâna la trei sute de metri, va diminua valoarea investitiei, necesara pentru aductiunea apei în pastravarie. Chiar daca râul este populat cu pastravi, ceea ce îti indica o calitate buna a apei, este bine, totusi, sa determini pH-ul si duritatea acesteia.Având în vedere ca nu poti alimenta pastravaria decât cu apa de râu, iar temperatura apei oscileaza în timpul anului între 0 si 18oC, îti propun sa cumperi puiet de 10-15grame la sfârsitul lunii aprilie, respectiv la începutul lunii mai. Te sfatuiesc acest lucru,deoarece exista pastravari care îsi alimenteaza bazinele cu apa de izvor si care vând pastrav de 10-15 grame.Bazinul si debitul apei, importante în optimizarea productiei Dimensiune bazin. Pentru suprafata de teren pe care o ai în proprietate, îti propun sa construiesti patru bazine cu lungimea de 30 m, latimea de 2 m si cu adâncimea medie de 1,65 m, având un volum total de 99 m3. Într-un astfel de bazin poti creste 2500 kg de pastrav, cu greutatea de 260-300grame/bucata.Debitul minim pe bazin, necesar pentru împrospatarea apei o data la o ora, este de 99 m3/h, adica 27,5 l/s.Debitul maxim necesar, în cazul în care avem 2500 kg de pastrav cu greutatea de 260-300 grame si o temperatura a apei de 18oC, va fi de 208 m3/h, adica 58 litri/s.Astfel, debitul maxim necesar pentru12 tone de pastrav va fi de 232 l/s.Este foarte important sa îti esalonezi productia, astfel încât sa nu ajungi la o încarcatura asa de mare, sau, ca alternativa, sa compensezi deficitul de debit si sa produci mai mult de 12 tone de peste.Dimensiunea bazinului,corelata cu debitele necesare va asigura o viteza a apei in bazin cuprinsa intre 0,83-1,75cm/s.

Compartimente si masuri sanitar veterinare.
-Spatii de productie.In planul pastravariei am prevazut o suprafata de 165 mp pentru a construi o cladire cu demisol,parter si etaj.La demisol se va amenaja depozitul de hrana si pe viitor,spatii pentru prelucrarea pestilor (eviscerare si ambalare).La parter va fi locuinta de serviciu ,iar la etaj,eventualsi la mansarda se pot amenaja spatii de cazare.

-Punct de desfacere a marfii.De maxima necesitate este delimitarea unei zone pentru vanzarea pastravului.In conditiile in care accesul vizitatorilor in pastravarie este interzis prin motive sanitar-veterinare.
    Pentru inceput,ca sa produci trei tone de pastravi,construieste un singur bazin,precum este cel din schema (fig.1),apoi extinde-te treptat.Este necesar insa,ca de la inceputul afacerii,sa asiguri imprejmuirea intregii incinte.
       
       Nu uitati:
-Pentru cresterea pastravilor,apa din bazin trebuie sa fie primenita cel putin o data la o ora;
-Viteza apei in bazin trebuie sa fie intre 1 si 2 cm/s;
-Pentru auto-curatirea bazinului,densitatea de pastravi trebuie sa fie de 25 kg/m3.

     Bazine de crestere a pestilor ,in sistem recirculant.

Este unanim acceptat ca un element important in cadrul indicatorilor de performanta a sistemelor acvacole recirculante este reprezentat de dimensionarea corecta a bazinelor de crestere a pestilor.
   In bazinele mari,dinamica circulatiei apei tinde sa fie mai scazuta,astfel ca modalitatile de admisie si de evacuare a apei,precum si viteza de curgere a acesteia,devin factori determinanti ai uniformitatii calitatii apei din aceste bazine.
In cadrul sistemelor recirculante se utilizeaza bazine de crestere de forma dreptunghiulara,patrata sau circulara,care se supun unor moduri diferite de circulatie a apei.Pentru larvele de peste,aflate intre ecloziune si varsta de 45 de zile se folosesc troci dreptunghiulare.

Bazinele circulare pastreaza calitatea apei.

In practica actuala a sistemelor recirculante,pentru pestii cu greutatea medie mai mare de 60 g se folosesc preponderent bazine circulare de dimensiuni mari (cu diametrul de 3 m,4m,4,5m,sau 7m).
Avantaje.Acestea se intretin usor si economic,asigura o calitate uniforma a apei in tot spatiul de crestere,permit optimizarea conditiilor ecotehnologice,evacuarea rapida si eficienta a solidelor sedimentate si observarea hranei neconsumate(in vederea stabilirii cantitatii optime de administrare a acesteia).Mod de folosire.Raportul optim intre diametru si adancimea bazinelor este de 3 la 1 si de la 10 la 1.In bazinele circulare,alimentarea cu apa se realizeaza tangential pe peretele bazinului,fapt care genereaza o miscare a apei in jurul axului vertical al acestuia sub forma unui curent primar de rotatie.Prin frecarea curentului primar de peretelr si de fundul bazinului,se creeaza un curent secundar transversal,de intensitate apreciabila,care are o componenta radiala de suprafata,directionata dinspre centru spre peretele bazinului si o componenta radiala de fund,orientata dinspre perete spre centrul bazinului.Componenta radiala de fund transporta materiile solide sedimentate spre drenul central al bazinului,favorizand autocuratirea.Curentul de apa care alimenteaza bazinele circulare poate modifica instantaneu calitatile fizico-chimice (temperatura,continutul de oxigen,amoniac,nitriti,dioxid de carbon,pH etc) si biologice (continutul in solide in suspensie,germeni) ale apei.Concomitent,printr-o buna amestecare a apei,intreaga populatie piscicola vietuieste in mediul acvatic cu aceleasi calitati.Pentru mentinerea starii de sanatate a tonusului muscular si a respiratiei,precum si pentru a conduce solidele sedimentate spre drenul central al bazinului,viteza de rotatie a apei nu trebuie sa depaseasca 15-30cm/secunda.
Preturi bazine confectionate din poliester:
Pentru a va forma o idee asupra cheltuielilor de achizitionare,va prezentam cateva preturi  pentru dotarea fermei cu bazine:
-troci-390 de euro/buc+tva
-bazine patrate cu laturile de 1,5 m-650 euro/buc+tva-pentru puiet
-bazine circulare cu diametru de 3 m-2200 euro/buc+tva
-bazine circulare cu diametrul de 4 m-10623 lei/buc(tva inclus).





Legaturi catre carti de specialitate din domeniul salmonicol(cresterea pastravilor) in limba romana.Da-ti click aici:
1.http://www.scribd.com/doc/27960454/Cresterea-salmonizilor















Un comentariu:

  1. Incerc o afacere cu iepuri belgieni. Afaceri sunt multe pe internet despre cresterea animalelor... dar nu toate sunt profibtabile.

    RăspundețiȘtergere