CRESTEREA PASTRAVULUI PENTRU CONSUM

CRESTEREA  PASTRAVULUI  PENTRU  CONSUM

Pastravul este o specie care transforma o hrana de calitate redusa (deseuri de abator, fainuri animale si vegetale etc.) cu o valoare economica scazuta intr-o carne de calitate cu o valoare ridicata atat din punct de vedere economic cat mai ales nutritiv.

In tarile cu o avansata traditie salmonicola (Europa de Vest, tarile scandinave, America, etc) productia de pastrav pentru consum depaseste anual 30 000-40 000 tone pentru fiecare tara.

La noi producerea pastravului  de consum in 1956 era undeva la 15 tone, si a evoluat an de an datorita dotarilor .

Astazi din cele 55 de pastravarii apartinand sectorului silvic un  numar de 31 sunt profitabile pe productia de pastrav de consum, majoritatea din ele producand icre pentru repopulare.

A.     MASURI NECESARE ASIGURARII PRODUCTIEI

1.      CANTITATI  DE  ICRE SI PUIETI  NECESARE  REALIZARII  PRODUCTIEI

Productia din urmatorii 2 ani depinde de calitatea icrelor si puietilor, de calitatea si cantitatea hranei, de modul cum aceasta a fost preparata si administrata, de temperatura sursei de alimentare.

Se retin, de obicei, in pastravarie, puietii care ies din icre la mijlocul perioadei de ecloziune.

2.      DEBITUL

Pentru puietii din troci este necesar un debit de pana la 0,5 l/sec iar pentru 10 000 puieti in bazine 1 l/sec.

Debitul necesar pentru cresterea unui kg de pastrav difera de la o pastravarie la alta, in functie de temperatura apei, natura ei. In conditiile din tara noastra se considera suficient un debit de 1-2 l/minut pentru 1 kg pastrav, atat timp cat temperatura apei nu depaseste 15 - 17°C si apa nu este tulbure.

Debitul necesar pentru bazinele circulante este de numai 0,25-0,50 l/minut pentru 1 kg pastrav.

            Debitul bazinelor trebuie astfel calculate incat apa sa se schimbe complet de 3-5 ori pe zi.

3.      DENSITATEA

            Densitatea pastravului destinat cresterii pentru consum difera de la o pastravarie la alta, in functie de debitul disponibil pentru fiecare bazin, de temperatura si de limpiditatea apei, de marimea pestilor.

            In pastravariile in care temperatura apei se ridica peste 18°C in timpul verii, densitatea la m² nu va depasi 4 kg, in restul timpului si indeosebi iarna putand merge pana la 10 kg/m².

            In pastravariile cu bazine din pamant densitatea va fi mai mica decat in cele din beton, intrucat un debit mare macina treptat digurile, odata cu miscarile apei in timpul hraniri.

B.     HRANIREA  PASTRAVULUI

            Se stie ca un organism, pentru a se mentine in viata sau pentru a creste are nevoie de o anumita cantitate de hrana, de o anumita compozitie.

            Pastravul este un peste rapitor care se hraneste aproape in exclusivitate cu carne, sursa principala de proteine. Hrana ce i se administreaza va trebui sa asigure, in procentul aflat in natura, proteinele, hidratii de carbon si lipidele (grasimile) necesare.

Proteina continuta in hrana naturala este mult mai asimilabila decat cea din hrana naturala fata de 6,2 kg proteina din hrana artificiala pentru a produce 1 kg de proteina pastrav.

1.      PRINCIPALELE COMPONENTE UTILIZATE IN HRANA PASTRAVULUI

a.              Carnea de cal si vita constituie hrana care s-a administrat, din cele mai vechi timpuri, in pastravariile noastre. Datorita coeficientului sau nutritiv, relativ ridicat (5 - 8) fata de pretul de revenire pe kg, constituie un aliment ce trebuie utilizat de cate ori se iveste ocazia .

Se recomanda administrarea carnii in stare cruda (in afara vitelor suspecte de boala sau bolnave), intrucat fierberea ii reduce mult din valoarea nutritiva.

b.              Deseurile de abator constituie hrana utilizata pana astazi in pastravariile noastre. Calitatea si, respectiv, coeficientul nutritiv al lor depinde de produsele care intra in componenta lor.

Splina si ficatul sunt produse cu valoare cea mai ridicata, fiind bogate in proteine si vitamine si avand un coeficient nutritiv foarte ridicat. Sunt utilizate in special pentru cresterea pastravului.

Alaturi de splina si ficat, celelalte organe interne se vor utiliza la hranirea pestelui in al doilea an al existentei lui, aici intrand si carnea, partial plamanii.

Burtile, intestinele, plamanii vor fi administrate pastravului destinat valorificarii.

c.              Sangele este un aliment bogat in proteine, dar sarac in materii minerale. Se utilizeaza proaspat sau conservat, in amestec cu splina sau ficat si drojdie de bere, pentru hrana puietului.

In amestec cu fainuri vegetale, dat fiind costul lui scazut, se utilizeaza la hranirea pastravului de consum.

d.              Branza de vaci se utilizeaza indeosebi la hranirea alevinelor, in amestec cu splina si sange. Se prepara din lapte degresat coagulat. Este un aliment sarac in vitamine, cu coeficient nutritiv redus.

e.              Cisalidele sau nimfele viermilor de matase constituie un aliment complex, care alaturi de pestele marin formeaza hrana des utilizata in pastravariile japoneze.

La noi, crisalidele sunt furnizate in stare uscata de Filatura de matase Lugoj, la un pret convenabil si au un coeficient nutritiv foarte ridicat.

f.               Pestele oceanic sau marin marunt constituie unul dintre cele mai complexe alimente, avand un coeficient nutritiv ridicat.

Se serveste fie intreg pentru reproducatori si pastravul adult, fie tocat marunt pentru puieti si amestecat cu 50% deseuri de carne si fainuri vegetale.

g.              Faina de carne constituie un aliment concentrat usor de conservat, care serveste pastravului in amestec cu fainuri vegetale.

h.              Faina de peste contine aproape in intregime subtantele necesare cresterii pastravului, fiind un aliment complex, atunci cand a fost preparata din deseuri de peste proaspat.

i.                Fainuri vegetale, in afara de faptul ca sunt hranitoare, servesc si ca liant al acelor alimente cu care se administreaza in amestec obisnuit de 20%.

Cele mai des folosite sunt: faina de secara, orz, grau, soia, porumb furajer si taratele.

Intra in retetele de hrana granulata.

j.                Pestisorii vii  constituie unul din cele mai valoroase alimente pentru reproducatori. Se recomanda utilizarea lor pentru hrana reproducatorilor de pastrav indigen si indeosebi a color de lostrita, care se hranesc din al doilea an al existentei lor numai cu peste.

Dintre speciile utilizate la noi in acest scop se numara: obletele, porcusorul, boisteanul, scobarul, etc.

k.             Diverse organisme din fauna naturala cum sunt :ramele, melcii, lacustele, ouale de furnici, insectele cu zbor nocturn, contituie o hrana excelenta indeosebi pentru reproducatori. Lipanul  se creste in captivitate numai cu hrana de acest gen.

l.                Vitaminele sunt substantele indispensabile pentru dezvoltarea si functionarea normala a organismelor. Absenta lor provoaca o serie de tulburari organice si predispune organismele la boli.

Hrana naturala consumata de pastravi contine un complex de vitamine care exista si in hrana artificiala, intr-o proportie mai mare sau mai mica, dintr-o grupa sau alta. Se cunosc astazi circa 16 vitamine, importante pentru cresterea pastravului, acestea fiind: vitamina A, vitaminele din grupul B, vitamina H, vitamina C, vitamina D, vitaminele E, vitamina PP, acidul pantotenic, colina, inozitolul.

m.            Subtantele minerale sunt elemente cu functiune plastica fara rol nutritiv, insa indispensabile unei normale dezvoltari a pastravului.

Se disting elementele principale si oligoelemente. Primele, abundente in apa, sunt reprezentate prin calciu si fosfor care exista de obicei in proportie de 2/1 si contribuie la formarea scheletului pestelui.

Se cunoaste in mod deosebit lipsa concentratiei normale de calciu care da dezechilibre osmotice si incetinirea cresterii si procentul prea mare de sare din hrana care provoaca edeme si in final moartea.

n.              Coeficientul nutritiv(QN). Cu cat o hrana este mai bogata in subtante nutritive si cu cat este mai bine asimilata de pastrav, cu atat coeficientul nutritiv al acestuia este mare.

Valoare coeficientului nutritiv reprezinta cantitatea de hrana ce trebuie administrata pastravului  .Cresterea de 1 kg este mai mica, cu atat coeficientul nutritiv este mai bun.

2.      DISTRIBUIREA  HRANEI

a.              Distribuirea hranei mixte. Hrana trebuie consumata imediat dupa adminstrare, inainte de a cadea la fundul bazinului.

Cantitatea de hrana trebuie calculata zilnic in functie de temperatura apei si indeosebi de cantitatea totala a pestilor din bazine.

In principiu se administreaza atata hrana intr-o portie cat consuma cu pofta pestii. Cu cat ratia este servita regulat si normal, astfel incat toti pestii sa ajunga la hrana, cu atat cresterea este mai rapida.

Hrana trebuie sa fie cat mai variata si pe cat posibil amestecata si cu hrana naturala.

Cand temperatura apei ajunge la 20°C, cantitatea de hrana scade la jumatate, iar pana la temperatura de 23°C se administreaza cantitati foarte mici de deseuri si faina vegetala. La o temperatura mai mare de 23°C hranirea inceteaza complet.

Hranirea inceteaza si cu minimum 48 ore inaintea oricarei manipulari in efecivul piscicol(sortari , inventari, valorificari, transport,etc.).

Puietul nehranit la timp si cu hrana de proasta calitate va ramane rahitic si va realiza cresterea necesara valorificarii intr-un interval dublu fata de cel normal.
              Hrana  preparata se distribuie in aceleasi locuri din bazin unde pastravii s-au invatat la hrana, la ore fixe. Este indicat ca ea sa fie distribuita deasupra unor platforme de scandura sau din beton, pentru ca cea eventual neconsumata sa fie ridicata si redistribuita la masa urmatoare si sa nu se depuna pe fundul bazinului.

Puietii si reproducatorii vor fi hraniti pe cat posibil numai cu hrana animala.

b.              Distribuirea hranei granulate. Distribuirea manuala prin aceasta metoda se poate supraveghea zilnic efectivul de peste, in vederea observari comportamentului acestora. (fig. 46)

            Se vor  respecta urmatoarele reguli:

            - evitarea declansarii reflexelor conditionate inaintea distribuirii tainului, adica limitarea la maxim a miscarilor de du-te-vino ale personalului

            - tainul sa fie consumat in mai putin de 10 minute;

            - curatirea vaselor din care se distribuie nutreturile combinate, pentru a evita fermentatiile, care se manifesta prin tulburari mai mult sau mai putin grave si prin micsorarea poftei de mancare a pestilor;

            - respectarea regularitatii distribuirii tainurilor, pentru a se evita consumarea hranei cu lacomie;

            - saptamanal se va fixa o zi de post in hranirea pastravului de consum.                                              

  Fig.46 - Distribuirea hranei granulate

            Fiecare reteta de hrana are un anumit coeficient nutritiv in functie de care se stabilesc relatiile corelate cu talia pestilor si temperatura apei. Au fost omologate la noi cateva tipuri de distribuitoare mecanice de hrana la fostul Prodcomplex Tg. Mures. Unul prin aruncare datorita unei moristi antrenata de apa in cadere tip Ceahlau si alta cu tije.

            Cel mai raspandit distribuitor este cel cu tije constand dintr-un vas tip bidon cu capac si o tija articulata intr-un orificiu elipsoidal al bidonului si prelungita mult in afara acestuia. Acesta se incarca, cu hrana si se aseaza pe un suport aproape de suprafata bazinului astfel capatul exterior al tijei sa fie in apa. Printr-un reflex conditionat pastravul atinge cu gura tija miscand-o, fapt care face ca prin orificiul elipsoidal sa cada in apa o anumita cantitate de granule.

            Distribuirea automata a hranei scuteste mult din munca personalului, inlatura eventualele neglijente sau greseli ale acestuia si asigura distribuirea corecta a hranei.(fig.47)

Fig 47 - Distribuitor de hrana

3.      ASPECTE DEOSEBITE

In ultimul timp hrana pentru pesti se fabrica mai putin dupa procedeul presat si mai mult asa-numita „hrana extrudata” care, la aceeasi greutate are un coeficient de transformare mai mare. Prin folosirea ei se reduce cu aproximativ 10-15% volum de transport, locul de depozitare si manopera distribuirii ei si in principal, scurtarea timpului de crestere.

Utilizand hrana granulata, indiferent de compozitie se va avea in vedere:

            -sa se utilizeze numai hrana verticala calitativ. Pana acum cea verificata ani la rand si care corespunde din toate punctele de vedere este cea produsa de firmele Arc en Ciel-Italia si Provimi-Olanda.

            - la intrarea in pastravarie sa fie analizata chimic iar componentele ei si calitatile chimice sa se inscrie in limitele noastre.

            - doua analize sunt, printre altele, obligatorii, necorespondenta lor ducand la refuzul hranei: continutul de amoniac (NH₂) sa nu depaseasca 80 mg% si indicele de aciditate (KOH) sa nu fie mai  mare de 50 mg/g.

            - sa aiba in vedere ca atat o subnutritie si o hranire in salturi cat si o supraalimentare a efectivelor de pesti, indiferent de varsta, delibiteaza organismul si il expune la boli si parazite.

C.     VALORIFICAREA PASTRAVULUI

Scopul final al procesului de productie dintr-o pastravarie de consum este valorificarea pastravului ajuns la greutatea  comerciala.

Se considera  rentabila la valorificare, o greutate care sa depaseasca 150 g bucata. Cu cat pastravul destinat consumului atinge intr-un timp mai scurt greutatea de mai sus, cu atat cheltuielile ocazionate cu cresterea lui sunt mai reduse si deci activitatea este mai rentabila.

1.      PRIN  PESCUIT  SPORTIV

In spatiile balneoclimaterice unde un mare numar de incadrati in munca isi petrec concediul de odihna, valorificarea se face prin pescuit la bucata, oferind astfel solicitantului si un mod de distractie.

Pastravii sortati la greutatea de 150–200 g sunt introdusi intr-un bazin izolat de pastravarie iar pescuitul lor este permis cu undita solicitatorilor.

Metoda poate fi practicata si in alte pastravarii, valoarea pestelui fiind calculata prin deductie din pretul fixat pentru kilogram.

2.      PRIN  VANZARE  LA GREUTATE

Valorificarea la greutate a pastravului se face incepand de la greutatea de 200g/buc.

O gospodarie judicioasa a efectivelor piscicole si indeosebi o hranire si o sortare corespunzatoare fac ca pastravul sa devina apt pentru valorificare la inceputul sau la mijlocul celui de al doilea an de crestere.

Sunt pastravarii care, beneficiind de o sursa de alimentare cu apa cu temperatura constanta, pot si trebuie sa-si valorifice o treime din productie in toamna primului an de existenta a efecivelor piscicole.

Pentru pescuirea unei cantitati mici se foloseste minciogul sau sacul. Metoda prezinta dezavantajul ca pestelui i se administreaza la prindere hrana si, in afara inregistrarii unei greutati necorespunzatoare, resturile de hrana inghitita dau pestelui un aspect neplacut necomercial.

Pescuitul partial se poate efectua si cu sacul sau cu ajutorul agregatului electric, curentul putand dauna insa, in unele cazuri, efectivelor ce raman in bazin.

 CLASIFICAREA PASTRAVARIILOR

Cresterea pastravului in diverse tari ale lumii se face fie in mod extensiv, fie intensiv, acest mod de crestere din urma aplicandu-se in majoritatea pastravariilor din tara.

Producerea pastravului de consum se face intensiv la densitati mari si cu administrare de hrana artificiala, conform necesitatilor de crestere.

Dupa scopul productiei pastravariile noastre se impart in;

-                 Pastravarii de repopulare, cu scop de producere a icrelor si puietului necesar repopulari apelor de munte. Acestea la randul lor se diferentiaza in pastravarii de repopulare permanente, cu casa de incubatie si bazine pentru cresterea puietilor si reproducatorilor  - si pastravarii volant, cu functionalitate sezoniera.

-                 Pastravarii de consum, care au ca obiect producerea  pastravului curcubeu si fantanel, de la stadiul de icra pana la varsta de 1-2,5 ani, cand se valorifica. Ele sunt prevazute, pe langa casa de incubatie, cu bazine pentru cresterea din stadiul de puiet pana la stadiul valorificarii si pentru cresterea reproducatorilor de pastrav curcubeu.

-                 Pastravariile mixte ,care au ca scop producerea pastravului de consum solicitat de piata locala sau de turisti, si in paralel, producerea icrelor sau puietului de pastrav necesar repopularii apelor de munte din judet sau a celor din judetele invecinate.