Cresterea puietului de pastrav.CRESTEREA REPRODUCATORILOR

CRSTEREA  PUIETULUI  PENTRU  PASTRAVAVUL  DE  CONSUM

Specia  care  face obiectul cresterii pentru consumul in pastravariile din tara noastra o constituie pastravul curcubeu si fantanel. Desi se intalnesc pastravarii in care pastravul fantanel se dezvolta in acelasi ritm cu cel curcubeu sau chiar mai rapid, necesarul mare de puieti pentru aceasta specie e sa fie crescuta in exclusivitate pentru repopulari.(fig.43)

Fig.43-puiet de pastrav

Cresterea puietului de pastrav curcubeu si fantanel este de altfel mult mai usoara, acesta fiind mai putin salbatic si mai usor  adaptabil la viata din captivitate decat puietul de pastrav indigen si indeosebi a celui de lipan si lostrita.

1.      TRECEREA SI CRESTEREA PUIETULUI IN TROCI

De indata ce puietii din incubatoare incep sa se ridice la suprafata incubatorului (peste 25% din total), moment ce corespunde cu resorbirea pungii viteline in proportie de doua treimi, puietul se trece din incubatoare in troci..

a.              Densitatea in troci este de cca 10 000 puieti la m² de troaca in prima luna si de

 5 000 puieti pe m² in luna a doua, respectiv de 1 si 0,5 bucati/cm².(fig. 44)

b.              Debitul se mareste pana la 30 l/minut/m² de troaca in prima luna si de la 60l/minut/m² in a doua luna de tinere in troci pentru o densitate de 10 000 buc/m².

Trocile care sunt tinute direct in bataia soarelui vor fi acoperite pe doua treimi din suprafata cu capace din lemn, tinand cont de faptul mentionat anterior, ca razele infrarosii si ultraviolete pot provoca mortalitati in randul puietilor.

Fig.44-puieti de pastrav

Odata cu trecerea puietului in troci, acestuia i se administreaza hrana artificiala. Momentul corespunzator cu ridicarea lui la suprafata il constituie momentul critic din viata puietului. Neobsevarea lui la timp si intarzierea administrari hranei duc la delibitarea organismului si invatarea la hrana va fi foarte dificila.

In troci se va dezvolta calibanismul.

Trocile vor fi alimentate cu apa limpede pentru ca puietul sa-si poata lua cu usurinta hrana.

c.              Hranirea puietilor. Hrana umeda va fi constituita din galbenus de ou, branza de vaci si lapte smantanit, si dupa cateva zile din creier, sange, splina si ficat de vita. Este formata administrarea de hrana naturala formata din chironomide, rame, melci, precum si planctonul produs in gropi constituite in acest scop.

Alimentele sunt terciuite, se elimina tesuturile fibroase, se trec prin sita deasa, se amesteca apoi cu apa si se imprastie in toata troaca sub forma unui „nor” fin, astfel incat puietul sa inoate in acesta.

Ratia zilnica in primele 10 zile este de 10 g pentru 1 000 puieti si apoi de circa 75g creier, sange, splina, ficat pentru 1 000 puieti, pana la varsta de o luna si jumatate. Spre sfarsitul tineretii in troci, cantitatea de hrana echivaleaza cu 150 g in amestec cu 2% drojdie de bere si de 2% morcov pasat pentru 1 000 puieti pe zi. Este indicata si adaugarea de 1% sare.

Hrana neconsumata si reziduurile, puietii morti si malul se scot de pe fundul trocii in fiecare zi , folosind pipeta sau un furtun de cauciuc. Sita de la gura de evacuare se curata cu peria.

Hrana se administreaza la ore fixe, in cate zece mese zilnice, lucru ce necesita prezenta permanenta a unui om, de dimineata pana seara, pentru hranirea puietului.

2.      CRESTERA PUIETULUI IN BAZINE

Puietul se tine in troci, in functie  de rapiditatea cresterii lui, pana cand implineste cel mult doua luni. Cu cat ingrijirea puietului se face mai atent , cu atat trecerea lui in bazine se face mai repede.(fig.45)

Fig.45-Puiet pastrav

Se recomanda cresterea in bazine mici, cu o suprafata de 4-10 m^{2, ,}cat mai inguste si cu adancimi cuprinse intre 0,30-0,75 m.

a.              Densitatea si debitul. La trecerea din troci in bazine se introduc intre 200-1 000 puieti la m² luciu de apa. Densitatea se va stabili in functie de debit si calitatea apei, socotindu-se 30-60 litri/minut pentru 10000 puietii pana la varsta de 3 luni. Dupa ultima sortare in bazine, puietii se rareasc, lasandu-se un numar maxim de 200 buc./m² pana in primavara urmatoare asigurandu-se un debit de 60–120  l/minut pentru 10000 puieti.

b.              Hranirea.  Cu cat densitatea in bazine este mai mare cu atat hrana va fi consumata mai bine de catre puieti. In bazine se vor introduce, in diverse locuri, mese de hranire si adapost, care vor reprezenta 5–1% din suprafata luciului de apa. Puietul va fi obisnuit la hrana la ore fixe, de 5–6 ori pe zi. Circulatia persoanelor pe digurile bazinelor in orele dintre mese va fi interzisa spre a evita crearea de refexe conditionate in afara orelor de masa.

Hrana va fi formata in principal din organe interne de bovine si indeosebi splina. Dupa trecerea primei luni sau chiar in aceasta perioada se va trece treptat la administrarea hranei mixte, formate obisnuit din 40% organe interne (splina, inima, ficat), 38% carne de vita sau carne de cal proaspata, 20% faina de grau sau alta faina vegetala, 2% drojdie de bere. Spre sfarsitul verii, puietului i se va putea administra deseuri de abator obisnuite,in amestec cu fainuri vegetale si drojdie de bere. Aceasta se toaca marunt prin masina cu site ce au gauri de 2 mm, se amesteca bine toate componentele si se imprastie pe suprafata apei in mai multe puncte. Pe masura ce pestele creste, hrana se toaca mai mare. Hrana se va servi in mai multe puncte ale bazinelor si la aceleasi ore si anume:

            -de la 2 la 6 luni: de la 5–6 ori pe zi, la orele 8, 10, 12, 14, 16, 18 si ori de cate ori este nevoie, in functie de temperatura apei.

            -dupa 6 luni : de 3 ori pe zi, la orele:8, 12, 18 si ori de cate ori este nevoie.

            Nehranirea timp de 2–3 zile in sezonul cald duce la pierderea cresterii in greutate inregistrata de-a lungul a 10–20 zile de hranire corecta.

c.              Sortarea este o operatie obligatorie pentru a asigura o crestere uniforma si a se elimina canibalismul.

Sortarea incepe in mod obisnuit cu trecerea puietului in bazine si continua periodic pana la valorificare. Ea se executa lunar sau din doua in doua luni la puietii din prima vara si lunar la restul efectivului exceptand reproducatorii.

Dimenstiunile obisnuite ale laditelor de sortat puietii sunt de 0,40 x 0,20 x 0,15 m. Daca sortarea se face regulat, o data pe luna, si obligatoriu la trecerea in bazine se va utiliza o singura ladita, sortarea facandu-se in doua categorii. Puietii mai mari raman in ladita iar cei mai mici in apa trocii in care ladita a fost introdusa.

Sortarea se face cu multa atentie pentru a evita eventualele raniri ale puietilor cat si socul provocat de o diferenta prea mare intre temperatura apei din care s-a scos puietul si cea a apei in care se face sortarea.

CRESTEREA REPRODUCATORILOR

Cantitatea si calitatea icrelor depinde de vigurozitatea si rapiditatea in crestere a reproducatorilor, motiv pentru care acestora li se acorda o importanta deosebita.

1.      ALEGEREA  REPRODUCATORILOR

Viitori reproducatori se aleg toamna dintre puietii cu cea mai rapida crestere, bine conformati, fara malformatii corporale, bine colorati. Acestora li se acorda o atentie deosebita  pe tot parcursul perioadei de crestere. La sortarea de toamna se va face o verificare prin sondaj a organelor interne. Se vor retine puietii din categoria celor  ce vor avea ficatul viu colorat, fara pete, cu splina normala, intestine fara incarcatura de grasime in exterior sau lichid galben in interior, etc.

Dintre puietii crescuti in bazine de pamant se vor sorta cei ce vor avea dimensiuni cuprinse peste 10 cm si 10 g/buc.

2.      PREDEZVOLTAREA  PUIETULUI

Pentru pastravul indigen reproducatorii se prind obisnuit din liber de preferinta in perioada de inceput a bostei(septembrie  - octombrie si respectiv aprilie). Ei nu pot fi crescuti in continuare  in bazine,refuzand sa manance,de aceea, dupa mulgere, vor fi eliberati in locurile de prindere.

Puietii obtinuti din icre se tin in troci pana la varsta de 4-5 saptamani respectiv pana punga vitelina li s-a resorbit in proportie de doua treimi si inainte de a necesita hrana se introduc in locuri de deversare special amenajate-toplite-cate 3-10 buc./m² in functie de puterea de hranire a acesteia.

Puieti de lostrita si lipan vor fi introdusi in toplite cu apa de izvor la cateva zile dupa ecloziune, punga lor vitelina resorbindu-se intr-un timp mult mai scurt decat pastravii (6-7), puietul trebuind sa-si caute hrana din timp.

Pentru a avea puieti vigurosi si bine formati in toamna, acestia trebuie sa fie introdusi obligatoriu in viitoarele locuri de deversare, inainte de a simti nevoia unor hrane suplimentare celei din punga vitelina cu care se naste.

Crescuti in toplita puietul se va adapta treptat la conditiile seminaturale devenind mai viguros si mai putin expus la conditiile nefavorabile ca le va intilni in mediul artificial al pastravariei.

3.      HRANIREA  PUIETULUI  DESTINAT REPRODUCATORILOR

Odata introdusi in bazine, de preferinta din pamant, puietul destinat viitorilor reproducatori va fi ingrijit in mod deosebit.

In afara faptului ca i se va asigura un debit dublu fata de ceilalti puieti si o densitate cat mai mica, diminuandu-se astfel carentele date de suprapopulare si lipsita de oxigen, acestuia i se va administra o hrana speciala, de preferinta umeda. Hranirea se va face in reprize si in cantitati mici.

Distribuitorul de hrana pentru puiet existent in pastravarii este compus din:

            -un cadru de cherestea de brad;

            -un sertaras din lemn

            -un mecanism de ceasornic pentru tragerea rectilinie pe ghidaje a sertarasului

            -o panza cauciucata care servese ca banda rulanta de transport a hranei

            -un siret care face legatura intre rola motoare si banda rulanta servind la armarea mecanismului prin tragerea panzei fixata de un capat al sertarasului;

            -un capac de lemn pentru protejarea hranei asezata in sertaras pe banda rulanta.

            Hranirea se va face continuu fara intreruperi cunoscut fiind faptul ca pauzele repetate in hranire produc sterilitate.

4.      DIFERENTIEREA  SI  PROPORTIA  INTRE  SEXE

La salmonide, ca de altfel si la multe alte specii de pesti, deosebirea intre sex se face destul de greu mai ales inaintea epocii de boiste.

In aceasta perioada pastravul imbraca asa-numita „haina de nunta” in culori vii, masculul  fiind mai colorat decat femela si de obicei culorile sunt pe un fond mai inchis. La pastravul curcubeu dunga de pe flancul de culoarea curcubeului e mai aprinsa, iar la pastravul indigen si fantanel stelutele rosi sunt mai arpinse. Femelele au orificiul genital umflat si rosiatic la fel ca si burta mai plina la  masculii, de la o anumita varsta,care au maxilarul inferior curbat in sus.

La lostrita deosebirea o poate face numai un ochi experimentat, semnele de mai sus nefiind scoase in evidenta. In timpul boistei ce are loc in mediul natural, femela este insotita de 2-3 masculi icrele fiind stropite de unul sau mai multi masculi.

Masculii elibereaza laptii, ca de altfel si unele femele icrele, in mai multe reprize, motiv pentru care atat in rau cat mai ales si in pastravarii perioada de depunere a icrelor si de fecundare a lor se desfasoara de-a lungul mai multor zile.

5.      VARSTA, TALIA SI PERIOADA REPRODUCERII

Salmoidele devin mature sexual intre 2-4 ani pastravii si lipanul, si 5-6 ani lostrita, mai devreme masculii decat femelele.

Femelele bine hranite, cu hrana de buna calitate dau icre si la varsta de 2 ani insa procentul de fecundare este mult mai redus.

 Nu toti reproducatorii au produse sexuale. La varsta de 3 ani, 15% din totalul reproducatorilor sunt sterili in timp ce la varsta de 6-7 ani procentul acestora creste la 50-60% la pastravul curcubeu.

Cu cat icrele provin de la femele mai batrane (peste 6 ani),si  fecundarea cu lapti ai masculilor tineri (2 ani) cu atat procentul de masculi este mai mare.

Epoca de reproducere la salmonicole este diferita de la o specie la alta  si  in cadrul aceleasi specii,in functie de conditiile de mediu si de selectia facuta de-a lungul anilor, epoca de depunere a icrelor este diferita.

In pastravariile noastre, cu foarte mici exceptii, pastravul indigen este rezulatul incrucisarii dintre cel bastinas si cel adus din Danemarca (1965) sau chiar al acestuia din urma. Epoca de recoltare a icrelor se prelungeste din octombrie pana in ianuarie.

Vechiul nostru pastrav curcubeu devine pregatit pentru recoltarea icrelor in functie de temperatura apei, obisnuit in lunile martie-aprilie.

Hibridul de pastrav fantanel (Salvelinus americanus) existent azi in numeroase pastravarii din tara, depune icrele in luna octombrie ca de altfel si specia initiala de fantanel adusa la inceputul secolului trecut la noi (Salvelinus fontinalis Mitchill).

Lostrita din apele naturale depune icre obisnuit in luna aprilie pe cand cea din captivitate isi prelungeste perioada de depunere a lor pana spre sfarsitul lunii mai.

Lipanul isi are boistea obisnit in luna aprilie dar mai sunt ani in care isi depune icrele spre mijlocul lunii mai.

Coregonul, existent la noi doar in cateva lacuri montane se reproduce in cursul lunii octombrie.

6.      NUMARUL DE ICRE LA KG-CORP

Numarul de icre depinde de specie, de calitatea si cantitatea hranei si lungimea perioadei de hranire de peste un an, de varsta reproducatorilor, de rapiditatea in crestere a exemplarelor respective si de conditiile de mediu.

Cu cat hrana este mai buna calitativ si se gaseste la discretie, cu atat numarul de icre este mai mare.

Cu cat varsta reproducatorilor este mai apropiata de optimul ei de reproducere (4-5 ani), cu atat numarul de icre este deasemenea mai mare.

Cu cat perioada de temperatura optima dureaza un numar mai mare de zile din an, cu atat icrele sunt mai bune calitativ si uneori mai numeroase,  indeosebi la pastravul din pastravarii.

Tabelul  2

NUMARUL DE ICRE LA KG-CORP PE CATEGORII DE DIMENSIUNI

(dupa Enciclopedia della Pesca)

Greutate peste g	200 - 250	250 - 300	300 - 400	400 - 600	600 - 1000	Peste 1000
Pastrav indigen	2993	2646	2594	2178	1892	1829
Pastrav curcubeu	-	3577	3323	3065	2332	1832

-                 Ape situate la altitudine ridicata (peste 1 000 m) si bogate in hrana endogena  si exogena (capacitate biologica 9) gazduiesc pesti cu prolificitate foarte mare : Oasa, Lotru, Valea Beiului, media 4 000 icre/kg corp.

-                 Apele cu debit constant,, cu numeroase locuri de adapost si destul de bogate in hrana (capacitate bilologica 8) gazduiesc pesti cu prolificitate mare: Barnarul, Bistricioara, Valea Iadului, media 3000 icre la kg corp.

-                 Apele amenajate cu cascade podite, in care pestilor li s-a asiguat hrana si adapostul pe  cale artificiala : Posaga, Gilotru, Paraul Schit, Buda, Valea Ierii, media fiind de 2300 icre/kg corp .

In general, numarul icrelor este mai mare in apele cu hrana naturala bogata si cu o temperatura relativ constanta.